Minciuna în societate

Sistemul unei societăţi nu poate fi niciodată gândit în întregime. Nici măcar când este supus unor cercetări draconice. De ce? Pentru că societatea e o mare glumă. Nu vreau să fiu nihilist, să dărâm şi ultima fărâmă de încredere, dar se vede destul de clar din micile exemple zilnice. Să fim atenţi!

Avem un caz în care un om îl ucide pe un altul. În mod direct, apar pe fir avocaţii, sofiştii, cum îi numesc eu, iar pe urmă judecătorul şi tot tărăboiul legat de anchetă, cu procurori, martori, etc. Nu este important să intrăm în amănunte legate de anchetă, mai important este să vedem cum se constituie cazul, cum se construieşte el pentru a fi pus în scenă. Care este rolul avocaţilor, dar şi al judecătorului? Este evident că, orice avocat al apărării, încearcă să-l “apare” pe clientul său, dincolo de vinovăţie, ori de nevinovăţie. Şi ce face sistemul? Sistemul permite şi întreţine o tradiţie în sine vicleană. Sub pretextul că orice om are nevoie de un ajutor, sistemul dă spirit şi legiferează trucul. Mai simplu spus, cu cât un avocat este mai agil, cu atât şansele vinovatului cresc. Este foarte important să vedem acest lucru. Ba chiar se impune să ne asumăm această încrengătură, doar plecăm de la premisa că suntem nevinovaţi, nu?

Unde vreau să ajung? Este cât se poate de simplu. Nu există sistem, există doar iluzia unui sistem întregit. În realitate, toţi trag de aşa numitul sistem, toţi încearcă să se folosească de el. Toţi ştim că minţim, dar niciunul nu vrea să o recunoască. Toţi, tacit, ne dăm mână cu mână, ca într-o horă sinistră, şi ne plângem că am fost furaţi. Oare de cine? Nu de altul, nu de unul mai bun, mult mai ticălos în sofistică?

Să lăsăm jocul acela funest al gloriei şi dreptăţii. Nu există dreptate decât dacă dai cu parul, dacă omori cu sânge rece, şi chiar mai mult, dacă vine unul şi te scapă. Ştiţi când poate fi probat acest discurs? Atunci când ţipă unul că a fost furat! Nimeni nu urlă cu adevărat când este cu pisica în traistă, când se ştie frate cu minciuna. Toţi urlă în schimb când sunt vizaţi direct. Restul – cei care încă mai cred în etică – sunt cu totul bulversaţi, ei fiind singurii avizaţi să arate încotro se îndreaptă aşa zisa societate.

George Colang