Este foarte greu să trasezi o linie, mai ales când toată lumea se preface şi nu vrea să arate cum stau de fapt lucrurile. Bărbaţii nu preferă femeile false, uleioase, cu nu ştiu ce sclipici pe buze şi pe piept. Le preferă pentru alte lucruri, de moment! Dar nu pentru ei! Ce nu înţeleg femeile? Că nu sunt mai puternice dacă înjură, ori dacă se umflă mai mult pe nişte tocuri, dacă sunt mai înalte sau mai cochete. Nici un bărbat, în sinea sa, nu vrea să aibă o femeie slinoasă lângă el, ci una naturală. Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu zic că nu e bine să te îngrijeşti, ba chiar este recomandat, dar este o diferenţă “enormă” între a te spăla şi a te da cu parfum. Sunt lucruri total diferite. Naturaleţe nu înseamnă că trebuie să pari firavă, să ai codiţe şi să leşini la orice glumă stupidă, nu, dar nici să devii bărbat, să vorbeşti mai gros decât el, să-l întreci în “grobianism”. Am văzut femei pe care, sincer, nu le puteai separa de un bărbat, şi nu este vorba de aspectul fizic, ci de comportamentul specific bărbătesc.
Dragele mele, nici un bărbat nu-şi doreşte cu adevărat o amică de fotbal, de scuipat seminţe, ci poate o gagică de moment, dar nu una care să o preţuiască cu adevărat. Oameni buni, noi căutăm să ne reflectăm alteritatea radicală în celălalt. Mai simplu spus, să ne completăm diferenţele, fie că sunt anatomice, ori culturale. Nimeni nu vrea să aibă o prietenă, o soţie lângă el – care să răspundă la o comandă ca un câine dornic să dea din coadă – şi cred că este valabil şi invers, toţi vor să fie cumva aţâţaţi, să le fie pusă în mişcare nevoia de a fi răstălmăciţi, şi totodată înţeleşi. Poate că sună utopic, dar cam aşa stau lucrurile. Completare nu înseamnă asemănare. Să nu uităm acest lucru!
Comments (5)